Prezentarea parohiei Slăvești

Biserica parohială, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric cod LMI VL-II-M-B-09938, se află așezată în centrul satului Slăvești, care se găsește în partea de sud-vest a județului, la o distanță de 33 de kilometri față de orașul Horezu și la o distanță de 80 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, în cătunul Târgul Gângulești. Enoriașii din cătunul Târg sunt români ortodocși, cu excepția a opt familii de adventiști de ziua a 7-a.  
Înainte de ridicarea acestei biserici, pe aceste locuri - așa cum am aflat din bătrâni - au fost păduri. Biserica a fost construită din temelie în anul 1793 și tot din bătrâni se zice că a fost construită de haiduci, deși acest lucru nu este scris în pisania bisericii și nici în alte documente nu este menționat. Biserică este construită din cărămidă din temelie și până la acoperiș, cu ziduri groase. Este zidită în formă de navă, având la intrarea în tindă stâlpi sculptați de piatră, iar ușa de la intrare este fixată, de asemenea, de stâlpi sculptați de piatră. Ușa este din stejar, groasă și se închide pe dinăuntru cu un drug greu de stejar care iese din zid și țintuită cu cuie făcute de fierar. Are pictură în frescă și în interior și în exterior, iar pe turlă, ca și pe pereții exteriori, a fost ornamentată cu modele în forme geometrice și florale. Biserica este acoperită cu șiță de stejar și este încadrată de cimitir.  
Biserică a fost construită în vremea domnitorului Mihail „Draco” Șuțu (Soutzo) (*1730 - †1803, Constantinopol), care a fost domnitor în Muntenia de trei ori: 5/17 iulie 1783 (sosirea firmanului de numire la București) - 26 martie/6 aprilie 1786, martie 1791 - 30 decembrie 1792/10 ianuarie 1793, 7/9 octombrie 1801-10/22 mai 1802 și în Moldova: 30 decembrie 1792/10 ianuarie 1793 - 25 aprilie/6 mai 1795. Era înrudit prin mamă să cu Mavrocordații.

Fiind Dragoman al Porții (17.01.1782-05.07.1783), a fost destituit, exilat în insulă Tenedos, dar apoi iertat și numit domnitor în Țara Românească. În 1793, este mutat în Moldova în locul lui Alexandru Moruzzi, care este numit domnitor în țara Românească. Acest schimb de domnii s-a făcut sub motivația că Șuțu ar fi fost mai folositor turcilor de pe tronul Moldovei.  
Sfințirea bisericii s-a făcut de către Episcopul Filaret, înainte de a fi numit mitropolit al Ungrovlahiei (N. c. 1735, decedat în 1794, la Căldărușani). Episcopul Filaret era român sau aromân, cu studii la București, probabil la Academia de la „Sf.  Sava".  Se presupune că s-a călugărit în mănăstirea Căldărușani, la care a fost un timp egumen și pe care a restaurat-o prin 1778.  Ca arhimandrit, în 1770 ,a făcut parte din delegația munteana trimisă la țarina Ecaterina II-a a Rusiei la Sankt Petersburg. În 1776 a fost hirotonit mitropolit titular „de Miră Lichiei", la începutul anului 1780 ales episcop at Râmnicului, unde a păstorit până la 6 sept. 1792, când a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei; după un an (25 sept. 1793) a fost nevoit să se retragă.   
Biserica a fost restaurată în 1997, când au fost efectuate lucrări de consolidare, iar pictura a fost restaurată în conformitate cu normele privind monumentele istorice. Resfințirea bisericii a fost făcută de PS Irineu, Episcop vicar al Episcopiei Râmnicului.  
Pisania : „Cu ajutorul Sf. Troițe s-a zidit această sfântă și dumnezeiască biserică din temelie prin hramul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și Sf. Arhiereu Nicolae și SF. Prea-podomia Paraschiva. Este zidită în zilele Măriei Sale Io Sutu Vodă (Mihail „Draco” Sutu Vodă).